Omleta spaniola cu urari de bine!

0 Permalink

Iubesc duminicile in care e soare si pot sa iau micul dejun la o terasa, sa mananc omleta cu salata si sa imi savurez cafeaua cautand idei de articole, de poze pentru social media sau speech-uri pentru evenimentele viitoare. Fara graba si fara sa numar caloriile. Pare un scenariu de film, dar nu e  – este unul din momentele mele de rasfat, de la care insa toata lumea imi spune sa imi iau la revedere. Mic dejun cu garnitura de adio!

De cand am anuntat ca sunt insarcinata, toata lumea imi spune cat de mult se va schimba viata mea – in bine, pe alocuri. Dar mai ales in rau. La cate trebuie sa renunt. Cate lucruri trebuie sa schimb. Ce nu voi mai putea face. Wow – avem nevoie serioasa de incurajatori. Lumea chiar de binevoitori :)

Am citit demult articolele de pe Catchy care spun sa te bucuri de orice prilej de a pleca intr-un city break sau escapada ca nu o sa le mai ai. Inteleg ca exista posibilitatea sa nu mai dorim sa plecam singuri. Exista insa si optiunea sa o putem face, cel putin pana cand copilul creste si se poate bucura de locurile pe care le viziteaza. Nu e o reteta sigura, nu?

Sfaturile care spun sa dormi mult ca nu vei mai dormi. Inteleg ca aici este o chestiune de noroc si recunosc ca de aceasta etapa mi-e cel mai frica. Nu ajuta cu nimic sa ma gandesc la asta cu 4 luni inainte si pentru ca sunt un om pozitiv tind sa aleg sa atrag gandurile pozitive inca de pe acum – vom dormi, vom dormi, vom dormi!

Recomandarile pentru o viata sociala la care doar o sa mai visezi cu un copil. Asta ma enerveaza cel mai tare. Desi pot sa accept ca un parinte are alte prioritati, nu inteleg de ce ar fi greu de acceptat ca exista viata si dupa copil.

Sa iti cumperi ce vrei, sa cheltuiesti haotic, sa faci tot ce ai chef – pentru ca nu vei mai avea chef. Nici bani. Nici timp :)

Am 36 de ani. Nu mi-am dorit un copil decat dupa ce am facut tot ce scriu articolele astea educative. Si ce n-am facut, am de gand sa fac de acum incolo. Vreau un copil care sa fie mandru ca are o mama care munceste, merge la salon/sala sau la evenimente de business. Vreau sa faca diferenta intre mama si doamna care face curat. Vreau sa creasca inconjurata de iubire si sa stie ca iubirea se intretine. Cu o vizita la salon, o privire in oglinda, flirt si timp pentru cuplu. O fi greu? Probabil. Imposibil. Nu cred.

Am trecut mereu prin viata cu ironie. Stiu ca voi regreta toate mutrele pe care le-am facut cand cineva mi-a dat sfaturi. Stiu ca voi plange de nervi la prima baie sau prima noapte cu febra. Stiu ca nu o sa fie usor sa bag un body care mi s-a parut funny pe un cap mic care nu sta locului. Stiu ca probabil trebuia sa citesc niste carti si deja sa fiu semi experta in nutritie infantila si psohologia bebeluslui. Probabil ca nu am ales bine primul biberon si desi inca nu am idee cum sa folosesc sterilizatorul sau celelalte 30 de lucruri pe care trebuie sa le cumpar – stiu ca ma voi descurca.

Un copil inseamna doar renuntari? Atunci renunt sa mai ascult sfaturi – sunt sigura ca fiecare are viata pe care si-o construieste si ma incapatanez sa cred ca va fi ca-n filmul meu – si ma bucur de omleta mea spaniola cu garnitura de ganduri bune.

Pofta buna de viata :)

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *