Maldive, un paradis (aproape) posibil.

0 Permalink

M-am intors de la masaj si m-am gandit sa scriu articolul despre vacanta in Maldive cat sunt in cea mai zen stare. Nu ca in restul zilelor nu as fi fost relaxata, pentru ca aici este definitia pentru relaxare, dar am pastrat pentru ultima zi ce era mai bun: water villa, masajul de relaxare in cuplu, cina la restaurantul pe apa si articolul de ramas bun. Bonus, a plouat o ora cat am facut masaj iar baia cu frangipani a avut niste uleiuri esentiale care aproape m-au facut sa simt ca plutesc. Cum altfel sa te simti in paradis?

Am acest vis de vreo 2 ani sau mai bine. Dupa luna de miere in Bali, am hotarat sa avem anual un sejur intr-o destinatie exotica. Doar ca a venit copilul si am pus exoticele in cui 3 ani. Dar stiind ca in 2020 implinesc 40 de ani si ca Nati poate rezista o saptamana fara mine, am inceput sa caut destinatia visata (intotdeauna am stiut ca vreau in Maldive la 40 de ani.) Si sa-l zapacesc pe Cosmin, de la Fresh Holidays.

Vreau sa spun din start cat este de important sa ai un consultant de turism – care iti cunoaste toate f̶i̶t̶e̶l̶e̶ preferintele, care stie ce buget ai si la ce poti renunta sau nu, care iti stie visele si poate gasi o cale sa te ajute sa le indeplinesti. Asa a fost pentru mine Maldive. Destinatie care la prima strigare parea foarte scumpa. Trecea lejer de 5.000 Euro, am zis lasati. Apoi a venit pandemia. Cosmin a zis “te trimit in zanzibar”. Eu am zis, mai asteptam. Oricum nu se putea planifica nimic prin martie, cand ar fi trebuit sa rezervam. In iunie am anulat si vacanta in Turcia, gandurile de exotice pareau foarte science fiction. Vreau oriunde, am zis eu. “Nu ai noroc anul asta, e clar”. mi-a scris Cosmin. Dar in Octombrie am reluat cautarile. Am cerut pe Dominicana, Zanzibar si Maldive. Si culmea – Maldive avea cel mai bun pret, raportat la calitate. Putin peste 3.000 Euro, cu totul inclus. Mi s-au aprins calcaiele. Am schimbat niste zeci de mailuri cu agentia, am aflat de asigurarea covid si am rezervat. Pentru ca listele galbene se tot actualizau si pentru ca nimic nu mai era sigur, am ales sa nu ma entuziasmez prea tare de plecare. Ca in caz de ceva…

Si a venit ceva-ul :) Cu 3 zile inainte de plecare, la testul covid – pozitiv. Am murit si inviat intr-un minut. La scurt timp au aparut si simptomele, deci adio paradis, bun venit covid. Sa ma bucur ca nu am plecat inainte sa se declanseze, sa plang ca mi s-a naruit visul cu doar 3 zile inainte, sa mor de nervi ca nu mi-am indeplinit dorinta si ca implinesc 40 de ani in carantina, fara gust si miros?! Putin din toate. Dar eu ma echilibrez mereu singura, dupa o repriza de plans, mi-am dat seama ca e doar o amanare, ca trebuie sa fiu sanatoasa si  ca pentru restul mai e timp. Uneori chiar nu poti controla totul. De ziua mea, cand trebuia sa fiu pe plaja, am deschis site-ul hotelului ales si am vazut scris asa – plans may change but dreams never fade. Si asta parca a schimbat totul. Am reprogramat la scurt timp, am schimbat biletele, am reinceput sa astept o noua data de plecare.

Si tot nu a fost usor – testul a venit mai greu decat de obicei, uitasem sa ma asigur ca este in engleza, am ajuns tarziu la aeroport si in secunda in care m-am asezat in avion am simtit ca mi se inmoaie picioarele. Finally, nu mai putea aparea nici un obstacol!

Am zburat cu Qatar – 4 ore pana in Doha. Escala cat sa ajungem la transfer si inca 4 ore pana in Male. Foarte bun zbor, foarte bun Qatarul – am vazut un super film cu Ben Affleck despre care scriu alta data, ca ma lungesc :)) Jumatate de ora cu barca rapida si am ajuns in Paradis la 8 dimineata. Zau, asa se numeste hotelul – Paradise Island Resort. Senzatia cand am ajuns – unica. O stiam, mi-o inchipuisem, o visasem – totul a fost exact asa cum mi-am dorit. Bar pe plaja, nisip alb, beach bungalow cu iesire la ocean, all inclusive (la recomandarea agentiei) – ba chiar, totul peste ce ma asteptam, dat fiind ca este un hotel mediu ca pret, nu din cele pe care le vedem in pozele de pe Instagram.

Destul de curat, chelnerii poarta masca dar ea nu e obligatorie in resort. Oricum se intra cu test negativ. Foarte amabili, asa cum stiam din Bali – o placere sa te serveasca, una cu care noi romanii nu suntem obisnuiti. Se face curat in camera de 2 ori pe zi, se face refill la apa mereu. Si daca nu se face ceva, poti cere. Eu am cerut branza intr-o zi :)

Multe sporturi acvatice, jetski, scuba, snorkeling – am testat si noi putin, dar suntem incepatori. Un centru spa rupt din Bali parca, care ne-a lasat amintiri unice si pielea catifelata, plimbari la apus cu delfini si pescuit pentru pasionati – orice vrei, e disponibil aici. Contra cost si deloc ieftine excursiile, eu zic ca trebuiesc alese dupa gusturi si buget, evident.

Legat de AI – ne-am imprietenit cu romani veniti fara – daca esti genul care bei apa, nu ai nevoie de bauturi incluse. Dar pentru cate cafele, ice coffee, diet coke, pina colada si alte nebunii bem noi – a fost perfect. Nu bem alcool mult, dar preturile erau maricele la cocktailuri, 5 dolari o cola, 10 un cocktail – se strang. Multa mancare indiana, pentru fani, eu nu mananc picant. Multe salate cu fructe in ele, cum imi plac mie. Multe fructe – nu pot sa mananc papaia, dar am gasit aici cel mai gustos ananas. Multe prajituri – am ales de multe ori sa sar mancarea, pentru ele. Stiu, o luna de sala pentru asta, dar m-am rasfatat.

Am pus poze multe pe facebook si mai multe pe insta – totul merita pastrat intr-o fotografie de aici. Am urcat drona, cu permisiunea managerului – multumim Ovidiu pentru conexiune – networkingul functioneaza si aici :) Urmeaza sa montez un video cu tot ce am filmat si cu resortul – unul pe care vi-l recomand cu incredere, pentru un sejur fara griji. Evident, exista resorturi mai luxoase si mai scumpe, depinde de fiecare cum isi imagineaza paradisul numit Maldive. Si cum si-l permite.

In ultima seara, adica asta, am facut upgrade la water villa – pentru ca era singurul lucru nerealizat din tot ce mi-am propus. Si iata, scriu de pe terasa, ma uit la ocean si sunt recunoscatoare ca am putut sa traiesc toate astea. Maldive a fost pentru mine un vis aproape imposibil, dar m-am incapatanat sa-l fac posibil. Am avut si ajutor, recunosc:

  • Multumesc Honey – nu doar pentru cel mai frumos cadou, dar si pentru ca ai avut rabdare cu mine in acest lung drum spre paradis – pentru ca ai adus drona, am cautat locuri unice pe insula si mi-ai facut poze in fiecare colt al ei. Te iubesc!
  • Multumesc mama – nu as fi putut sa stau 7 zile fara stres daca nu erai cu Nati. Mama mi-a spus la plecare mergi linisita si a continuat sa-mi scrie asta in fiecare zi, ca eu sa ma pot bucura de paradisul meu.
  • Multumesc Cosmin Neacsu, de la Fresh – cred ca tu esti cel care a plans cu mine si s-a bucurat cu mine cel mai tare la plecare. Esti aproape la fel de incapatanat ca mine, cand vine vorba de vacante de vis :))

In final, vreau sa spun ca sunt oameni pentru care dorintele se implinesc usor sau sunt oameni care trebuie sa lupte si sa munceasca pentru fiecare pas. Ambele sunt ok si n-ar trebui sa-i invidiem pe nici unii. Nu trebuie sa ne explicam alegerile, asa cum nu trebuie sa le judecam pe ale altora. Meritam fiecare zambet de fericire, asa cum induram fiecare lacrima de necaz. Nu trebuie sa ne scuzam pentru fericire, asa cum nu trebuie sa ne ascundem tristetea. Toate fac parte din noi. Frumusetea sta in ochii privitorului insa si nu stiu daca tot ce v-am aratat in poze se vede la fel ca prin ochii mei. De la mine se vede fericirea. Este posibila – trebuie doar sa va incapatanati sa o cereti vietii. Insistent!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *