Posting LESS. Living MORE.

Am facut o pauza de la vizualurile lunii August pentru un scroll rapid pe facebook – mi-am dat seama ca nu mai stiu nimic despre oamenii pe care ii urmaresc acolo dar nimic nu ma impiedica sa ii sun, daca vreau sa aflu. Sunt intr-un detox de digital, pentru ca energia mea este extrem de valoroasa si nu o vreau atacata, nici macar cibernetic. Ok, asta suna beletristic, asa patesti cand stai mai putin pe facebook si citesti mai mult. Sau traiesti mai mult :)

M-am obisnuit sa postez orice traire pe facebook, pentru ca acum multi ani facebook nu era ce este azi. Nu era groapa de gunoi a frustrarilor si neimplinirlor, a wanna be-urilor si impostorilor care posteaza ca si cand nimeni nu i-ar cunoaste. Era un loc unde puneam stari, facts of life, ganduri. Era un loc unde gaseam si shareuiam super piese, radeam la comentarii, aflam despre locuri si le puneam pe lista sau pur si simplu aflam despre oameni ce fac, unde calatoresc sau ce la ce evenimente merg. Intre timp nu mai sunt evenimente, oamenii scriu doar ce da bine si multumesc pentru aparitii platite, nu mai vad deloc piese de YT pentru ca facebook nu arata linkuri si foarte rar aflu ceva nou despre oameni – pentru ca nu am timp sa interactionez cu postarile lor si fb alege sa nu le mai arate deloc in timp. Si atunci, what’s left to do? Post LESS. Do MORE.

O sa scriu un articol separat despre cea mai frumoasa insula pe care am fost vara asta, o sa scriu mai des despre locurile pe care le descopar pe blog, o sa ma vad cu oamenii mai mult face to face ca sa aflu ce fac si o sa postez doar despre ceea ce fac uneori.

Spun uneori, pentru ca postarile despre job au de obicei putin spre deloc engagement, in timp ce postarea cu picioarele in nisip rupe. Bine, dar eu ca sa plec in vacanta muncesc. Si mai muncesc si in vacanta. Si mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga ca fscopul rofilului de facebook era tocmai pentru a vedea viata unui om 360 – familie, job, pasiuni. Dar oamenii aleg sa vada doar poze. Daca intrebi ceva, primesti likes. What? Si ne mai miram ca la postarile cu pret oamenii intreaba cat costa? :))

Well, ciudat pentru un om de social media sa fie absent din online, mereu mi-a fost teama sa fiu invizibila. Dar totusi, cred ca asta e super puterea vremurilor pe care le traim. Am super puterea sa fac multe chiar daca postez mai putin. Ca tot am vazut o poza pe insta zilele astea care spunea “atunci cand construiesti in liniste, ei nu stiu ce sa atace”. Sau sa copieze, ca tot am descoperit zilele trecuta unul din site-urile noastre copiate integral :)

Nu-mi mai place facebook, si mi-a luat muuult sa realizez asta. Postez pe insta pentru ca inca iubesc sa ma uit in spate si sa retraiesc momente. Incerc sa stau o ora dimineata la cafea pe facebook, sa aflu ce e nou si seara sa mai aflu ce e viral sau despre ce se discuta pe grupurile pe care sunt activa. Social media ar trebui sa ne ajute sa descoperim lumea, nu sa o comparam. Sau sa o invidiem. Sau sa o lingusim, pentru likes. Nu vad cum ne vom intoarce spre noi, stand cu fata la iluzii si iluzionisti. De aceea aleg sa scriu doar despre concret, chiar daca eu sunt un om al pozelor si momentelor care merita lasate amintire si impartasite. Internetul de azi nu le mai merita. Sau poate am devenit eu egoista cu amintirile mele. Ceea ce va doresc si voua!

54c599bc91d23d16ced5b5dc11d4aec3

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *