Eu sunt acasa. Pentru ca nu m-am simtit bine, am ajuns devreme acasa. Devreme, adica la 5.30. Ziua. Asta se intampla rar. Si nu, nu pentru ca alerg dupa pokemoni, ci pentru ca alerg dupa vise. Tu dupa ce alergi?

Stiati ca daca ajungeti devreme acasa prindeti filme bune pe HBO? Mi s-a intamplat de cateva ori, semn ca trebuie sa fac asta mai des. Azi am prins un film semi-lacrimogen, despre care stiam de la fratele meu ca e fain – cel mai lung drum. Nu despre film vreau sa va scriu, dar este o poveste de dragoste faina, in stilul The notebook, care se termina frumos si care iti lasa un sentiment ca lumea nu e chiar o comedie ieftina, asa cum ne face sa credem lately.

Azi mi-am instalat aplicatia cu Pokemoni. Nu pentru ca as vrea sa-i vanez prin oras, ci pentru ca trebuie sa stiu cate putin despre tot. Curiozitatea este una dintre calitatile cu care ma mandresc. Serios. Tu cu ce calitate te mandresti?

Apropo de curiozitate – nu stiu de ce dar mi-a venit in cap o intrebare pe care o punem tot timpul si careia ii dam atat de putina importanta: Ce faci?

Nu prea mai este o intrebare. Este deja cea mai uzitata formula de salut, nu-i asa? Raspundem la telefon “Salut, ce faci?” sub forma de salut, nu din curiozitate. Nu pentru ca vrem sa auzim raspunsul real la intrebare ci pentru ca asteptam acelasi salut “bine, tu?”. Nu, nu fac bine. Azi nu fac bine. Ati primit vreodata raspunsul asta?

Cred ca lipsa de timp ne-a facut sa ne pierdem rabdarea unii cu altii. Sa devenim superficiali in relatiile umane. Ca doar avem WhatsApp si Facebook messenger sa “tinem legatura”. Nu tinem legatura. Like-urile nu mentin legaturi. Eu nu prea dau like. Vad tot ce posteaza prietenii mei, ma bucur pentru ei si fac scroll mai departe. Asta si pentru ca stau mai mult pe facebook sa lucrez decat sa socializez. Si cand intru, caut ceva nou – un loc nou, o informatie noua, orice nou. Sunt dependenta de nou cred.

Cred ca facebook-ul ar trebui sa fie ca zaharul – un condiment. Nu toata mancarea 🙂

Si mai cred ca ne mintim singuri crezand ca facebook este o retea de socializare. Rareori oamenii comunica cand ii intrebi ceva, cand le oferi o informatie interesanta sau cand le ceri ajutorul. In schimb dau like-uri la poze. Oare like-ul a inlocuit raspunsul la intrebarea “Ce faci?”. Ti-am dat like 🙂

O sa fac un experiment in perioada urmatoare – cand o sa intreb ce faci si o sa primesc raspunsul “bine, tu?” o sa insist: “serios, ce faci? Ce faci acum? Ce faci in perioada asta? Ce te macina? Ce te face fericit? Ce te extaziaza? Ce te enerveaza?”

Nu ma astept ca oamenii sa raspunda. Ma astept doar ca eu sa nu-mi pierd curiozitatea. Sa nu-mi pierd placerea de a spune “buna dimineata”, asa cum o faceam la metrou cand cumparam cartela si cand asteptam ziua cand doamna o sa ma rasplateasca cu un “buna dimineata si tie”. Ma astept sa nu-mi pierd curiozitatea de a cunoaste oameni, in afara facebook-ului. Trimit frecvent invitatii la evenimentele mele de networking, nu pentru ca vreau sa umplu sala, ci pentru ca ma incapatenez sa cred ca oamenii vor sa stie ce fac.

Fac evenimente de networking pentru ca sunt curioasa ce fac oamenii. Vreau sa le cunosc povestile. De business. De viata. Cred ca a beneficia de experientele altora este una dintre cele mai bune scoli pe care le putem face. Incerc sa invat oamenii sa comunice intre ei. Sa-si puna intrebari. Sa nu creada tot ce primesc pe mail. Sa cunoasca omul din spatele prezentarilor. Sa-i afle raspunsurile. Fac poduri. Intre oameni.

Fac tot ce fac cu placere. Cu incapatanare. Cu entuziasm. Cu obiective, Cu pasi timizi. Dar siguri. Si cand obosesc, ajung acasa devreme si ma uit la un film pe HBO. Unul care ma inspira sa scriu. Sa gasesc timp sa nu raspund la mailuri sau la telefon. Sa scriu. A devenit si asta un lux. Ca si offline-ul.

P.S. Nu am raspuns la telefon cat m-am uitat la film. Si nici la mail cat am scris aici. Am un nou motto pe care il aplic atat in viata personala cat si profesionala. Si este primul lucru pe care il cer de la oameni si la intalnirile de networking – be here now. Fiti prezenti in viata voastra 🙂