Draga Mosule, am avut un an bun. Greu, dar bun. Bun pentru ca fost greu. Niciodata nu mi-au placut victoriile obtinute usor.

Mi-am dat demisia. A fost unul din cele mai curajoase lucruri pe care le-am facut. Nu pentru ca am renuntat la stabilitate financiara, ci pentru ca nu am renuntat la un principiu personal. Mi-a placut sa fiu anagajat, am facut mereu mai mult decat mi s-a cerut, am respectat si mi-am castigat respectul. Am plecat cu o lectie pe care o spun tuturor antreprenorilor, dar putini o inteleg – oamenii nu parasesc companii, parasesc manageri.

Am lansat comunitatea MORE Networking. Nu e ceva ce am planificat, e ceva ce am descoperit in timp si de care sunt absolut dependenta – intalnirile cu oamenii de afaceri, informatia la care obtii acces, dezvoltarea personala de care te bucuri, increderea pe care o castigi, prietenii pe care ti-i faci. Am pornit la drum 10 oameni si le multumesc pentru incredere. Ma incapatanez sa spun ca nu (mai) stim sa comunicam. Dar putem (re)invata!

Ma intreaba oamenii daca e greu sa organizezi evenimente. Nu este greu. Greu este sa lucrezi cu oameni. Sa te astepti sa isi asume responsabilitati. Sa te astepti ca isi respecta statutul si iti respecta munca. Asta e greu. Pentru asta, da-mi te rog rabdare, vorba cantecului. Ca daca-mi dai putere… 🙂

Am organizat o nunta. M-am incapatanat sa-mi indeplinesc un vis si mi-a luat 3 luni sa o fac. Nu as face nimic diferit. As astepta momentul cu aceasi emotie. Dar as avea mai putine asteptari de la oameni.

Am organizat primul targ de Craciun & Networking si am colectat fonduri pentru o cauza sociala. Am avut emotii mari si o bucurie si mai mare sa revad oameni dragi. Dar nimic nu depaseste bucuria copiilor care m-au pupat pe obraz toata seara.

Am organizat prima petrecere a comunitatii. Am intrat in hora normalitatii si am dansat pana cand ne-au lasat puterile. Am premiat autenticitatea si implicarea. Chiar si greselile. Sta in puterea noastra sa daramam ziduri!

O sa urmeze multe alte momente in anul care vine. Nu consider ca organizez evenimente. Prefer sa cred ca reusesc sa creez trairi. Mi se pare un dar scump si consum multa energie ca sa-l impachetez frumos. Nu e mereu apreciat, dar am renuntat demult sa mai vreau sa multumesc pe toata lumea. I’m only human, after all 🙂

Cea mai importanta lectie a acestui an este aceea a prioritatilor. Nu exista lipsa de timp. Nu cred in aceasta scuza. Nu am ajuns la sala pentru ca nu a fost o prioritate. Nu m-am vazut mai des cu prietenii pentru ca am ales sa construiesc ceva care are nevoie de mine full time. Totul este despre prioritati. Si trebuie sa ne alegem prioritatile cu raspundere. Si sa ne asumam alegerile. Si consecintele.

Draga Mosule, am fost cuminte. Nu am raspuns la mailuri cand eram nervoasa. Nu am luat lucrurile personal. Nu am renuntat sa fiu obiectiva. Nu mi-am schimbat valorile personale. Nici tonul vocii. Nu am incercat sa reinventez roata. Nu m-am plans ca e luni. Nu am dat like-uri de dragul de a le da. Nu am invidiat nici un succes. Nu am concurat cu nimeni, decat cu mine. Nu am alergat dupa bani. Nu am dus nici lipsa lor.

Draga Mosule,

Am primit destul. Dar stii ca eu nu ma multumesc niciodata cu destul. Mi-as dori sa-mi ofer mai mult timp mie. Mi-as dori un antrenor personal – sunt lenesa si platesc abonamentul degeaba la sala. Mi-as dori sa reusesc sa mananc de 3 ori pe zi. Mi-as dori sa invat sa fac dressinguri pentru salate. Mi-as dori un curs nou – cum sa editez video, de exemplu. Si sa lucrez mai mult in photoshop. Mi-as dori sa merg mai des la teatru, macar ca atunci cand vanam biletele reduse. Mi-as dori sa vad Capri. Si sa plec intr-un citybreak cu fetele. Mi-as dori sa ascult mai multa muzica, ca in trecut. Mi-as dori sa invat oamenii sa nu le fie frica sa fie autentici. Si o geanta Chanel. Am si eu gradul meu de superficialitate 🙂

Draga Mosule,

Invata-ne sa ne dam timp si rabdare unii cu altii. Ajuta-ne sa nu ne ratacim printre facturi, sedinte si rate la banca. Opreste goana asta dupa cadouri si inveseleste fetele ingrijorate pe final de luna. Da-ne amintiri frumoase care sa ne trezeasca dimineata cu chef. Da-ne mai multi colegi cu care sa iesim la masa, nu sandwich-uri reci la semafor. Da-ne prieteni cu care sa nu ne fie teama sa ne prostim. Da-ne parinti sanatosi sa ne trimita muraturi si zacusca.  Da-ne puteri magice sa incetam sa ne judecam asa aspru. Da-ne curiozitate de copil, sa alergam neincetat dupa fericire. Da-ne putere sa nu mai calculam succesele in cifre. Da-ne minte sa inchidem telefoanele, pentru ca in goana pozelor, pierdem momente. Da-ne oameni, nu prietenii pe facebook. Da-ne zambete reale, nu emoticoane pe whatssap. Da-ne curaj sa spunem ce simtim. Da-ne ce poti. Am fost si noi cat de cuminti am putut. Mai incercam la anu’.