Once in a while, right in the middle of the ordinary, life gives us a fairy tale. Sau cum am ajuns sa-mi petrec weekendul dedicat zilei mele de nastere in Tinutul Conacelor si sa ma bucur de liniste, oameni calzi si aer curat la Castel Daniel.

Multumita prietenilor mei de la Fresh Holidays care mi-au facut cadou un weekend la Castel, acum vreo 2 ani. Nici nu stiam unde se afla cand i-am anuntat ca vreau sa merg acolo de ziua mea. Dar stiam ca vreau sa ies din orasul sufocat de masini, oameni grabiti si mult zgomot, sa ma bucur de liniste si de o bucatica de istorie, asa cum cred eu ca ascunde orice castel veritabil. Si asa cum fac de obicei cand vreau sa dau sens fiecarui an care trece, creand amintiri memorabile.

Am ajus la Castel Daniel pe inserat si am mers direct la cazare – in aripa noua, care nu era complet terminata la vremea respectiva. Stiu doar ca prima senzatie a fost de pustiu. Nu era neaparat un castel asa cum stiam eu din povesti ci mai degraba un conac – dar cum toate casele nobililor se numeau castele, era castel. Nu stiu cum era viata in Castelul din povesti, dar aveam sa descopar ca viata la Castel Daniel se traduce simplu: It’s time to disconnect. La propriu chiar, pentru ca semnalul telefonului nu era mereu cel mai bun.

Fila de istorie!

Situat in localitatea Talisoara din Covasna, Castel Daniel se afla la 60 de km de Brasov, trecand prin Baraolt, la limita de nord vest a tinutului conacelor Trei Scaune. Monument istoric de clasa A, Castel Daniel a necesitat mai mult de 5 ani pentru restaurare si renovare dupa ce noii proprietari l-au achizitionat de la doua familii din sat.

La ce sa te astepti?

Castelul nu are decat 8 camere, una mai frumoasa ca alta. Noi nu am stat in cladirea principala, dar am vazut una din camerele de la partener. Apropo, mi-a placut enorm faptul ca nimeni nu incuia usa. Oamenii se simt acolo ca acasa. Nu este aglomerat, toata lumea vorbeste in soapta, muzica este la un nivel nederanjant si te simti pur si simplu portat in alta era. De la mancare, felul cum saluta, felul discret in care interactioneaza – toti cei care lucreaza acolo par ca au ca misiune sa te simti ca un adevarat stapan, in propriul Castel. #thekingofmycastle

Apropo de camere, mi-am propus sa ne reintoarcem intr-un weekend, pentru a sta in camera Lebada si sa ma bucur de un baldachin impresionant si o baie ca-n visele mele de renovari spectaculoase. Sa nu mai vorbesc despre combinatia de culori.

Noi am stat in fanar (eu i-am zis hambar), dar ne-a placut la fel de tare, chiar daca spa-ul pe care il credeam finalizat nu era inca deschis. Intre timp este deschis si ce mi se pare minunat este modul cum au denumit ideea de preturi pentru acces la spa – THE COST OF SLOWING DOWN.

Cu adevarat revelator, pentru ca este raspunsul pe care toti il cautam in perioada asta – cat te costa sa incetinesti?

Ce mananci?

O alta surpriza placuta a fost mancarea. Retetele, desi traditionale, sunt reinterpretate de catre Chef Ferenc si aduse la standardele secolului 21: pateu de rata cu jeleu de vin si coniac, supa de salata cu afumatura impachetate minutios si asezonate cu smantana, bulz non-conformist pe felie de mamaliga la gratar, file de pastrav cu varza sau un desert de mousse de ciocolata de iti vine sa opresti timpu-n loc 🙂

Atentie – nu exista meniu A la carte. Desi exista Half Board si Full Board ca optiuni de masa, pranzul si cina sunt aceleasi pentru toti oaspetii castelului.

Mi-a placut ca din restautant poti iesi pe terasa pentru a savura cafeaua si aerul medivel in care este invaluit hotelul. Imi amintesc ca am avut o dimineata cu soare iar Natalia a alergat prin balconul generos. Exista si o curte in care am poposit dupa masa, cu un loc de joaca care ne-a ajutat sa obosim copilul si sa ne asiguram un somn de seara ca-n povesti!

Ce mai vezi?

Si pentru ca tot va veti afla in tinutul Conacelor si al Castelelor, cu siguranta un tur cu vizite la alte Castele din zona va va fi pe plac. Noi am trecut doar pe langa celalalt Castel Daniel (din Varghis, mult mai mare dar ne-renovat) si am vizitat Castelul de la Miclosoara ale contelui Kalnoky unde sta si Printul Charles al Marii Britanii cand se afla in zona. Exact asa cum vizitez cu placere castele cand sunt in citybreak-uri, m-a fascinat fiecare coltisor al lui si mi-a placut mult sa aflu cateva lucruri despre modul de viata al nobililor transilvaneni din secolul al XIX-lea.

Pe site la Castel Daniel gasiti mai multe detalii despre things to do.

Inchid cu un indemn ca dupa ce trece perioada de carantina in care suntem acum, sa descoperiti locuri unice si sa fiti calatori curiosi si pasionati. Si cu un citat chiar de pe site-ul Castelului, locul de care mi-am amintit acum, cand ne e dor sa calatorim in locuri de poveste:

It’s time to reconnect.

Nobody owns the world, so feel free to explore it.

E. Cabaltica