Azi e ultima zi din an. Mi-am cumparat o rochie noua, mi-am facut unghiile, am citit cateva pagini si am hotarat sa ma asez putin, cu gandurile mele. Am tot evitat sa fac asta in ultimul timp pentru ca gandurile erau ca un ghem de ata incurcat – cam ca tot anul asta. Pana azi, nu am stat deloc sa-l descurc, dar asteptam momentul sa-l privesc cu introspectie. Nu stiu daca iti va folosi si tie, dar scrisul este terapia de final de an pe care o practic de ceva timp. Poate incerc mai des anul viitor…

Am inceput anul cu 20 de motive de recunostinta si din fericire le pastrez si la finalul lui. Nu cred ca GREU e cuvantul potrivit pentru 2020. A fost intens. Ne-a luat lucruri pe care le-am pretuit mai mult dupa ce nu le-am mai avut. De exemplu, a trebuit sa renunt la ce-mi placea cel mai mult sa fac – intalnirile saptamanale de networking ale comunitatii. Comunitate care a avut de suferit destul – pentru ca micii antreprenori au fost loviti tare, unii fara sa-si mai poata reveni. Pentru ca a crea relatii online – desi posibil – este lipsit de elementul pe care eu am dezvoltat comunitatea: interactiunea cu omul din spatele unei functii si rabdarea de a crea conexiune autentica cu persoana din fata ta. Am avut dintr-o data timp sa facem multe, insa toate trebuiau facute online. Si asta nu a fost deloc usor. Dar sincer, cred ca am facut tot ce s-a putut. N-am pus niciodata presiune pe mine, mai ales anul asta. Sper ca nici voi – pentru ca avem dreptul sa o dam in bara, sa ne fie teama, sa nu stim ce sa facem sau pur si simplu sa facem ce putem!

Apoi am avut partea de social media – cand multi dintre clientii mei si-au oprit activitatea, m-am panicat putin. Cand spun multi – aproape 80% au renuntat la campanii si strategii de content in Martie. Unii au reluat ulterior, apoi au venit altii – dar este un rollercoaster constant. Imi place sa iau clienti cu care sa incerc metode noi de comunicare in online, strategii de promovare sau campanii pe facebook & linkedin, insa ii si sinteleg atunci cand aleg sa puna stop si sa duca banii in directiile cu castig mai rapid. Ma bucur ca am putut sa le fiu alaturi la greu si le multumesc ca au ales sa continuam. Voi fi intotdeauna pasionata de scris si vizualuri, cele cu care ma joc in social media de peste 8 ani, ca freelancer.

Social media a devenit obositoare si zgomotoasa. Contrar aparentelor, petrec putin timp pe facebookul personal – dar cum lucrez cu paginile clientilor mei zilnic, sunt mai tot timpul in spatele lui. Am invatat sa fac scroll rapid, nu am timp de comentarii de complezenta si uit sa dau like-uri. Nu mi-am schimbat felul de a posta, pe care il am dintotdeauna – daca am ceva de recomandat, daca fac o poza care merita pastrata, daca citesc ceva de merita share-uit, postez. Facebook imi aduce clienti, interviuri, contacte noi, recomandari – deci nu voi renunta la a arata tot ceea ce sunt – om, antreprenor, mama, sotie, marketer, community builder. Daca cineva simte ca e gresit, este oglinda lor, nu a mea. Vedem in altii ceea ce ne deranjeaza la noi, iar eu nu am de gand sa lupt cu asta. Nu risipesc energie sa explic. Nu cer asta altora. Dar am un citat de scris pe toti peretii:

Tot ceea ce auzi este o opine, nu un adevar. Tot ceea ce vezi este o perspectiva, nu o realitate!

Ce am schimbat? Am hotarat sa fac mai mult pentru singurul client de care m-am ocupat cel mai putin – de compania sotului meu, care mi-a incredintat un rol important si pe care ma bucur sa o crestem impreuna. Ca doar dezvolt o comunitate de antreprenori si stiu cat de important este sa fii vocea afacerii tale. Am inceput GM Masterclass Academy si invat sa fiu omul din spatele procedurilor, rapoartelor si indicatorilor de performanta – nu doar a vizualurilor, cum am facut in ultimii ani. Si cred ca facem o echipa buna, timpul ne va arata daca am avut dreptate sau a fost un esec de succes 🙂

Ce am castigat? Desi oamenii spun vorbe mari despre lectiile acestui an, eu cred ca am invatat doar sa am mai multa rabdare. Rabdare pe care o cultiv de ceva timp, dar simt ca anul asta am dus-o la rangul de arta. Arta de a intelege ca o parere diferita nu e gresita, ci doar diferita. Rabdare cu cei care nu inteleg asta. Rabdare cu timpul, sa ne arate falsele valori. Rabdare cu oamenii, sa-si demonsteze intentiile. Rabdare cu mine, sa pot sa-mi pun visele in cui, cand nu depinde de mine.

Ce am recuperat? Timp cu copilul, ca toti parintii – timp care nu a fost mereu usor de oferit, pentru ca venea cu ore lucrate noaptea. Contrar legilor parentingului, nu m-am simtit niciodata vinovata de orele la birou, la sala sau la evenimente – dar m-am bucurat si de diminetile cu clatite americane, serile cu gatit la Thermomix sau zilele de jucat cu lego si plastilina. Am insa marele noroc ca mama sa fie alaturi de mine de peste 3 ani si Nati sa poata creste cu bunica, la fel ca mine. Tin mult sa aiba o copilarie fericita si in afara tabletei si a mall-ului, asa cum am avut eu – pentru ca asta m-a ajutat sa fiu adultul echilibrat de azi. Si tot mama ma ajuta sa am momente de pauza, sa merg la sala, intr-un weekend cu Honey sau la cursuri zile intregi. Multumesc, mama, ca esti stalpul meu, de 40 de ani.

Apropo, in Noiembrie am implinit 40 de ani cu Covid. Am avut o forma usoara, una care mi-a permis sa o am pe cea mica cu noi 14 zile si sa am grija si de Honey, care a fost putin mai afectat. Dar am trecut usor si cu energie buna, dar mai ales cu recunostinta ca nu am imbolnavit pe nimeni din familie. Nu am scris despre asta, din respect pentru cei care au suferit grav de boala asta sau au pierdut oameni si nu am considerat necesar nici sa ma laud cu forma ei usoara. Uneori, tacerea e cea mai buna forma de respect. #keepthatinmind

Ce am invatat? Mi-am reamintit ca pot trai cu mult sau putin, sta in puterea mea sa nu ma multumesc cu putin insa. Am invatat sa nu renunt la placerile mele, cele care ma motiveaza sa fiu prima la birou si sa nu obosesc niciodata. Am fost la mare, la Arges, la munte, la mall – am incercat sa traiesc cu Covid si am recompensat fiecare mica victorie. Viata e facuta din mici victorii si daca nu stii sa le recunosti sau recompensezi, apare frustarea. Fiecare zi e o mica victorie, unele zile sunt pline de obstacole si pur si simplu faptul ca o scoti la capat e de ajuns sa-ti pui un pahar din bautura preferata si sa spui “bravo tie!”

Ce am pierdut? O zi de nastere pe plaja, bani si evenimente. Nimic ce nu se poate recupera. Acum, la final de an, nu simt sa fi pierdut ceva, sincer. Reluam, reconstruim, rezervam din nou. M-am enervat pe moment, recunosc. Doar pentru ca nu-mi place cand indeplinirea obiectivelor nu tine de mine. Uneori, chiar nu tine 🙂 Apropo, lucrez la ceva fain legat de obiective. Nu, nu e un curs online 🙂 #nutotuleonline

Ce imi doresc? Sa raman asumata si sa-mi pastrez simtul realului. Online-ul asta in care ne-am mutat te poate ajuta sa uiti cine esti si ce poti, sa scrii ce ti-ai dori in loc de ce ai. Se copiaza statusuri intregi, se urmaresc sabloane, se scrie superficial. Nu-mi place sa ma hranesc cu iluzii si sper sa raman mereu ancorata in prezentul meu – cel in care lucrurile se intampla organic, in care trag de mine la sala sa imi recapat forma sau lucrez nopti sa pot acoperi orele de joaca, in care fiecare excursie exotica e dorita si platita cu greu, in care fiecare weekend de rasfat e dupa saptamani de stres, in care uneori castigi, alteori doar inveti.

Just a reminder, what other people think of you is none of your business. 

Sa nu pic in capcana linguselii si ipocriziei pe care o vad afisata constant. Nu fac un compliment decat daca simt, nu am prieteni decat daca suntem compatibili ca valori, nu promovez ce nu testez, nu denigrez ce nu merita, nu laud ce nu pretuiesc. Nu am nimic de demonstrat, nu am nimic de ascuns. Dorm linisita in patul meu genial. Daca cineva a ales sa iasa din viata mea, nu am intrebat de ce si nu am cerut sa revina. Nu cred in lucrurile fortate. Nu tanjesc dupa ce nu am. Nu intru cu bocancii in viata nimanui si nu permit nimanui sa-mi strice echilibrul cu care ma mandresc. I am enough!

Din anul care trece, imi plac oamenii care raman. Imi place copilul din mine care nu pierde bucuria si adultul care castiga riduri si experiente. I am enough. I have enough. I do enough. Si iti doresc sincer sa poti sa spui asta si tu. Anul viitor sau in anii care vin. Sa fii bine cu tine!